|
Psalmii 9
- Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea, voi istorisi toate minunile Lui.
- Voi face din Tine bucuria şi veselia mea, voi cînta Numele tău, Dumnezeule Prea Înalte,
- pentru că vrăjmaşii mei dau înapoi, se clatină, şi pier dinaintea Ta.
- căci Tu îmi sprijineşti dreptatea şi pricina mea, şi stai pe scaunul Tău de domnie ca un judecător drept.
- Tu pedepseşti neamurile, nimiceşti pe cel rău, le ştergi numele pentru totdeauna şi pe vecie.
- S-au dus vrăjmaşii! N-au rămas din ei decît nişte dărîmături veşnice! Nişte cetăţi dărîmate de Tine! Li s-a şters pomenirea!
- Ei s-au dus, dar Domnul împărăteşte în veac, şi Şi-a pregătit scaunul de domnie pentru judecată.
- El judecă lumea cu dreptate, judecă popoarele cu nepărtinire.
- Domnul este scăparea celui asuprit, scăpare la vreme de necaz.
- Cei ce cunosc Numele Tău, se încred în Tine, căci Tu nu părăseşti pe cei ce Te caută, Doamne!
- Cîntaţi Domnului, care împărăţeşte în Sion, vestiţi printre popoare isprăvile Lui!
- Căci El răzbună sîngele vărsat, şi Îşi aduce aminte de cei nenorociţi, nu uită strigătele lor.
- Ai milă de mine, Doamne! Vezi ticăloşia în care mă aduc vrăjmaşii mei, şi ridică-mă din porţile morţii,
- ca să vestesc toate laudele Tale, în porţile fiicei Sionului, şi să mă bucur de mîntuirea Ta.
- Neamurile cad în groapa pe care au făcut-o, şi li se prinde piciorul în laţul pe care l-au ascuns.
- Domnul Se arată, face dreptate, şi prinde pe cel rău în lucrul mînilor lui. (Joc de instrumente. Oprire.)
- Cei răi se întorc la locuinţa morţilor: toate neamurile care uită pe Dumnezeu.
- Căci cel nenorocit nu este uitat pe vecie, nădejdea celor sărmani nu piere pe vecie.
- Scoală-Te, Doamne, ca să nu biruie omul; neamurile să fie judecate înaintea Ta!
- Aruncă groaza în ei, Doamne, ca să ştie popoarele că nu sunt decît oameni! (Oprire.)
|
|
|
|