|
Psalmii 84
- cît de plăcute sunt locaşurile Tale, Doamne al oştirilor!
- Sufletul meu suspină şi tînjeşte de dor după curţile Domnului, inima şi carnea mea strigă către Dumnezeul cel viu!
- Pînă şi pasărea îşi găseşte o casă acolo, şi rîndunica un cuib unde îşi pune puii... Ah! altarele Tale, Doamne al oştirilor, Împăratul meu şi Dumnezeul meu!
- Ferice de cei ce locuiesc în Casa Ta! Căci ei tot mai pot să Te laude.
- Ferice de ceice-şi pun tăria în Tine, în a căror inimă locuieşte încrederea.
- Cînd străbat aceştia Valea Plîngerii, o prefac într-un loc plin de izvoare, şi ploaia timpurie o acopere cu binecuvîntări.
- Ei merg din putere în putere, şi se înfăţişează înaintea lui Dumnezeu în Sion.
- Doamne, Dumnezeul oştirilor, ascultă rugăciunea mea! Ia aminte, Dumnezeul lui Iacov! (Oprire).
- Tu, care eşti scutul nostru, vezi, Dumnezeule, şi priveşte faţa unsului Tău!
- Căci mai mult face o zi în curţile Tale decît o mie în altă parte; eu vreau mai bine să stau în pragul Casei Dumnezeului meu, decît să locuiesc în corturile răutăţii!
- Căci Domnul Dumnezeu este un soare şi un scut, Domnul dă îndurare şi slavă, şi nu lipseşte de nici un bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană.
- Doamne al oştirilor, ferice de omul care se încrede în Tine!
|
|
|
|