|
Zaharia 5
- Am ridicat din nou ochii, şi m-am uitat, şi iată că era un sul de carte, care sbura.
- El m-a întrebat: Ce vezi? Eu am răspuns: Văd un sul de carte sburînd; are o lungime de douăzeci de coţi, şi o lăţime de zece coţi.
- Şi el mi-a zis: Acesta este blestemul care este peste toată ţara; căci, după cum este scris pe el, orice hoţ, şi oricine jură strîmb va fi nimicit cu desăvîrşire de aici.
- Îl trimit zice Domnul oştirilor, ca să intre în casa hoţului şi a celui ce jură strîmb în Numele Meu, ca să rămînă în casa aceea, şi s-o mistuie împreună cu lemnele şi pietrele ei.
- Îngerul, care vorbea cu mine, a înaintat, şi mi-a zis: Ridică ochii, şi priveşte ce iese de acolo.
- Eu am răspuns: Ce este aceasta? Şi el a zis: Iese efa. Şi a adăugat: Aceasta este nelegiuirea lor în toată ţara.
- Şi iată că se ridica un talant de plumb, şi în mijlocul efei, şedea o femeie.
- El a zis: Aceasta este nelegiuirea! Şi i-a dat brînci în efă, şi a aruncat bucata de plumb peste gura efei.
- Am ridicat ochii şi m-am uitat, şi iată că s-au arătat două femei. În aripile lor sufla vîntul: ele aveau aripi ca ale cocostîrcului. Au ridicat efa între pămînt şi cer.
- Atunci am întrebat pe îngerul, care vorbea cu mine: Unde duc ele efa?
- El mi-a răspuns: Se duc să-i zidească o casă în ţara Şinear, ca să fie aşezată acolo şi să rămînă pe locul ei.
|
|
|
|