|
Cântarea Cântărilor 1
- Cîntarea cîntărilor, făcută de Solomon.
- Să mă sărute cu sărutările gurii lui! Căci toate desmierdările tale sunt mai bune decît vinul,
- mirodeniile tale au un miros plăcut. Numele tău este ca o mireasmă vărsată. De aceea te iubesc pe tine fetele!
- Trage-mă după tine! Şi haidem să alergăm! Împăratul mă duce în odăile lui... Ne vom veseli şi ne vom bucura de tine; vom lăuda desmierdările tale mai mult decît vinul! Pe drept eşti iubit.
- Sunt neagră, deci, sunt frumoasă, fiice ale Ierusalimului, cum sunt corturile Chedarului, şi cum sunt covoarele lui Solomon.
- Nu vă uitaţi că sunt aşa de negricioasă, căci m-a ars soarele. Fiii mamei mele s-au mîniat pe mine, şi m-au pus păzitoare la vii. Dar via frumuseţii mele n-am păzit-o.
- Spune-mi tu pe care te iubeşte inima mea, unde îţi paşti oile, unde te odihneşti la amiază? Căci de ce să umblu ca o rătăcită pe la turmele tovarăşilor tăi?
- Dacă nu ştii, o tu, cea mai frumoasă dintre femei, ieşi pe urmele oilor, şi paşte-ţi iezii lîngă colibele păstorilor.
- Cu iapa înhămată la carele lui Faraon, te asemăn eu pe tine, scumpa mea.
- Ce frumoşi îţi sunt obrajii în mijlocul lănţişoarelor de la gît, şi ce frumos îţi este gîtul în mijlocul şirurilor de mărgăritare!
- Îţi vom face, deci, lănţişoare din aur, cu stropituri din argint.
- cît stă împăratul la masa lui, nardul meu îşi răspîndeşte mirosul.
- Prea iubitul meu îmi este ca un mănunchi de mir, care se odihneşte între ţîţele mele.
- Prea iubitul meu este pentru mine un strugure de măliniţă, din viile din En-Ghedi.
- Ce frumoasă eşti, iubito, uite ce frumoasă eşti, cu ochii tăi de porumbiţă!
- Ce frumos eşti, prea iubitule, ce plăcut eşti! Verdeaţa este patul nostru!
- Cedrii sunt grinzile caselor noastre, şi chiparoşii sunt pardoselele noastre.
|
|
|
|