Genesa 42 Previous Bible Home -  Cuprins -  King James Next Cînd a auzit Iacov că este grîu în Egipt, a zis fiilor săi: „Pentru ce staţi şi vă uitaţi unii la alţii?” Şi a zis: „Iată, aud că este grîu în Egipt; pogorîţi-vă şi cumpăraţi-ne grîu de acolo ca să trăim şi să nu murim.” Zece fraţi ai lui Iosif s-au pogorît în Egipt, ca să cumpere grîu. Iacov n-a trimis cu ei pe Beniamin, fratele lui Iosif, de teamă să nu i se întîmple vreo nenorocire. Fiii lui Israel au venit să cumpere şi ei grîu, împreună cu cei ce veneau pentru acelaşi lucru; căci în Canaan era foamete. Iosif era mai mare în ţară; el vindea grîu întregului popor din ţară. Fraţii lui Iosif au venit şi s-au aruncat cu faţa la pămînt înaintea lui. Iosif, cum a văzut pe fraţii săi, i-a cunoscut; dar s-a făcut că le este străin, le-a vorbit aspru şi le-a zis: „De unde veniţi?” Ei au răspuns: „Venim din ţara Canaan, ca să cumpărăm merinde.” Iosif a cunoscut pe fraţii săi, dar ei nu l-au cunoscut. Iosif şi-a adus aminte de visurile pe care le visase cu privire la ei şi le-a zis: „Voi sunteţi iscoade; aţi venit numai ca să cercetaţi locurile slabe ale ţării.” Ei i-au răspuns: „Nu, domnul meu; robii tăi au venit să cumpere hrană. Noi toţi suntem fiii aceluiaş om; suntem oameni de treabă, robii tăi nu sunt iscoade.” El le-a zis: „Ba nu; aţi venit să cercetaţi locurile slabe ale ţării.” Ei au răspuns: „Noi, robii tăi, suntem doisprezece fraţi, fii ai aceluiaş om, din ţara Canaan; şi iată, cel mai tînăr este azi cu tatăl nostru, iar unul nu mai este în viaţă.” Iosif le-a zis: „V-am spus că sunteţi iscoade. Iată cum veţi fi încercaţi. Pe viaţa lui Faraon că nu veţi ieşi de aici pînă nu va veni fratele vostru cel tînăr! Trimiteţi pe unul din voi să aducă pe fratele vostru; iar voi, rămîneţi la opreală. Cuvintele voastre vor fi puse astfel la încercare şi voi şti dacă adevărul este cu voi sau nu; altfel, pe viaţa lui Faraon că sunteţi nişte iscoade.” Şi i-a aruncat pe toţi, trei zile în temniţă. A treia zi, Iosif le-a zis: „Faceţi lucrul acesta şi veţi trăi. Eu mă tem de Dumnezeu! Dacă sunteţi oameni de treabă, să rămînă unul din fraţii voştri închis în temniţa voastră; iar ceilalţi plecaţi, luaţi grîu ca să vă hrăniţi familiile, şi aduceţi-mi pe fratele vostru cel tînăr, pentru ca vorbele voastre să fie puse astfel la încercare şi să scăpaţi de moarte.” Şi aşa au făcut. Ei au zis atunci unul către altul: „Da; am fost vinovaţi faţă de fratele nostru; căci am văzut neliniştea sufletului lui, cînd ne ruga, şi nu l-am ascultat! Pentru aceea vine peste noi necazul acesta.” Ruben a luat cuvîntul şi le-a zis: „Nu vă spuneam eu să nu faceţi o astfel de nelegiuire faţă de băiatul acela?” Dar n-aţi ascultat. Acum iată că ni se cere socoteală pentru sîngele lui.” Ei nu ştiau că Iosif îi înţelegea, căci vorbea cu ei printr-un tălmaci. Iosif a plecat la o parte de la ei, ca să plîngă. În cele din urmă s-a întors şi le-a vorbit; apoi a luat dintre ei pe Simeon şi a pus să-l lege cu lanţuri în faţa lor. Iosif a poruncit să li se umple sacii cu grîu, să pună argintul fiecăruia în sacul lui şi să li se dea merinde pentru drum. Şi aşa s-a făcut. Ei şi-au încărcat grîul pe măgari şi au plecat. Unul din ei şi-a deschis sacul ca să dea nutreţ măgarului în locul unde au rămas peste noapte. A văzut argintul la gura sacului şi a zis fraţilor săi: „Argintul meu mi s-a dat înapoi şi iată-l în sacul meu.” Atunci li s-a tăiat inima; şi au zis unul altuia, tremurînd: „Ce ne-a făcut Dumnezeu?” S-au întors la tatăl lor Iacov, în ţara Canaan, şi i-au istorisit tot ce li se întîmplase. Ei au zis: „Omul acela, care este domnul ţării, ne-a vorbit aspru şi ne-a luat drept iscoade. Noi i-am spus: „Suntem oameni de treabă, nu suntem iscoade. Suntem doisprezece fraţi, fii ai tatălui nostru; unul nu mai este şi cel mai tînăr este azi cu tatăl nostru în ţara Canaan.” Şi omul acela, care este domnul ţării, ne-a zis: „Iată cum voi cunoaşte dacă sunteţi oameni de treabă. Lăsaţi la mine pe unul din fraţii voştri, luaţi merinde pentru familiile voastre, plecaţi, şi aduceţi-mi pe fratele vostru cel tînăr. Voi şti astfel că nu sunteţi iscoade, ci sunteţi oameni de treabă; apoi vă voi da înapoi pe fratele vostru şi veţi putea să străbateţi ţara în voie.” Cînd şi-au golit sacii, iată că legătura cu argintul fiecăruia era în sacul lui. Ei şi tatăl lor au văzut legăturile cu argintul şi s-au temut. Tatăl lor Iacov le-a zis: „Voi mă lipsiţi de copii: Iosif nu mai este, Simeon nu mai este şi voiţi să luaţi şi pe Beniamin. Toate acestea mă lovesc pe mine!” Ruben a zis tatălui său: „Să-mi omori pe amîndoi fiii mei, dacă nu-ţi voi aduce înapoi pe Beniamin; dă-l în mîna mea şi ţi-l voi aduce înapoi.” Iacov a zis: „Fiul meu nu se poate pogorî împreună cu voi; căci fratele lui a murit şi el a rămas singur; dacă i s-ar întîmpla vreo nenorocire în călătoria pe care o faceţi, cu durere îmi veţi pogorî perii mei cei albi în locuinţa morţilor.”