|
Iov 6
- Iov a luat cuvîntul şi a zis:
- Oh! de ar fi cu putinţă să mi se cîntărească durerea, şi să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă,
- ar fi mai grele decît nisipul mării: de aceea îmi merg cuvintele pînă la nebunie!
- Căci săgeţile Celui Atotputernic m-au străpuns, sufletul meu le suge otrava, şi groaza Domnului bagă fiori în mine!
- Sbiară măgarul sălbatec cînd are verdeaţă? Mugeşte boul cînd are de mîncare?
- Poţi mînca ce-i fără gust şi fără sare? Are vreun gust albuşul unui ou?
- Orice lucru de care aş vrea să nu m-ating, acela-i hrana mea, fie cît de greţoasă ea!
- O, de mi s-ar asculta dorinţa, şi de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea!
- De ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, întindă-Şi mîna şi să mă prăpădească!
- Îmi va rămîne măcar această mîngîiere, această bucurie în durerile cu care mă copleşeşte: că niciodată n-am călcat poruncile Celui Sfînt.
- La ce să mai nădăjduiesc cînd nu mai pot? La ce să mai aştept, cînd sfîrşitul se ştie?
- Tăria mea oare este o tărie din piatră? Trupul meu e din aramă?
- Nu sunt eu lipsit de ajutor, şi n-a fugit mîntuirea de mine?
- Cel ce sufere are drept la mila prietenului, chiar dacă părăseşte frica de Cel Atot puternic.
- Fraţii mei s-au arătat înşelători ca un pîrîu, ca albia pîraielor care trec.
- Un sloi le turbură cursul, zăpada se îngrămădeşte pe ele;
- vine arşiţa vremurii şi seacă, vine căldura soarelui, şi li se usucă albia.
- Cete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustie, şi pier.
- Cetele celor din Tema se uită ţintă la ele, călătorii din Seba sunt plini de nădejde cînd le văd.
- Dar rămîn înşelaţi în nădejdea lor, rămîn uimiţi cînd ajung la ele.
- Aşa sunteţi şi voi acum pentru mine. Voi îmi vedeţi necazul, şi vă îngroziţi!
- V-am zis eu oare: Daţi-mi ceva, cheltuiţi din averile voastre pentru mine,
- scăpaţi-mă din mîna vrăjmaşului, răscumpăraţi-mă din mîna celor răi?
- Învăţaţi-mă, şi voi tăcea; faceţi-mă să înţeleg în ce am păcătuit.
- O cît de înduplecătoare sunt cuvintele adevărului! Dar ce dovedesc mustrările voastre?
- Vreţi să mă mustraţi pentru tot ce am zis, şi să nu vedeţi decît vînt în cuvintele unui deznădăjduit?
- Voi năpăstuiţi pe orfan, prigoniţi pe prietenul vostru.
- Uitaţi-vă la mine, vă rog! Doar nu voi minţi în faţă!
- Întoarceţi-vă, nu fiţi nedrepţi; întoarceţi-vă, şi mărturisiţi că sunt nevinovat!
- Este vreo nelegiuire pe limba mea, şi nu deosebeşte gura mea ce este rău?
|
|
|
|