|
Plângerile 5
- Adu-Ţi aminte, Doamne, de ce ni s-a întîmplat! Uită-Te şi vezi-ne ocara!
- Moştenirea noastră a trecut la nişte străini, casele noastre la cei din alte ţări!
- Am rămas orfani, fără tată; mamele noastre sunt ca nişte văduve.
- Apa noastră o bem pe bani, şi lemnele noastre trebuie să le plătim.
- Prigonitorii ne urmăresc cu îndîrjire, şi cînd obosim, nu ne dau odihnă.
- Am întins mîna spre Egipt, spre Asiria, ca să ne săturăm de pîine.
- Părinţii noştri, care au păcătuit, nu mai sunt, iar noi le purtăm păcatele.
- Robii ne stăpînesc, şi nimeni nu ne izbăveşte din mîinile lor.
- Ne căutăm pîinea cu primejdia vieţii noastre, căci ne ameninţă sabia în pustie.
- Ne arde pielea ca un cuptor, de frigurile foamei.
- Au necinstit pe femei în Sion, pe fecioare în cetăţile lui Iuda.
- Mai marii noştri au fost spînzuraţi de mîinile lor; Bătrînilor nu le-a dat nici o cinste
- Tinerii au fost puşi să rîşnească, şi copiii cădeau sub poverile din lemn.
- Bătrînii nu se mai duc la poartă, şi tinerii au încetat să mai cînte.
- S-a dus bucuria din inimile noastre, şi jalea a luat locul jocurilor noastre.
- A căzut cununa de pe capul nostru! Vai de noi, căci am păcătuit!
- Dacă ne doare inima, dacă ni s-au întunecat ochii,
- este din pricină că muntele Sionului este pustiit, din pricină că se plimbă şacalii prin el.
- Dar Tu, Doamne, împărăţeşti pe vecie; scaunul Tău de domnie dăinuieşte din neam în neam!
- Pentru ce să ne uiţi pe vecie, şi să ne părăseşti pentru multă vreme?
- Întoarce-ne la Tine, Doamne, şi ne vom întoarce! Dă-ne iarăşi zile ca cele de odinioară!
- Să ne fi lepădat Tu de tot oare, şi să Te fi mîniat Tu pe noi peste măsură de mult?
|
|
|
|