|
Psalmii 89
- Voi cînta totdeauna îndurările Domnului: voi spune din neam în neam, cu gura mea, credincioşia Ta.
- Căci zic: Îndurarea are temelii veşnice! Tare ca cerurile este credincioşia Ta!
- Am făcut legămînt cu alesul Meu zice Domnul iată ce am jurat robului Meu David:
- Îţi voi întări sămînţa pe vecie, şi n veci îţi voi aşeza scaunul de domnie.
- Cerurile laudă minunile Tale, Doamne, şi credincioşia Ta în adunarea sfinţilor!
- Căci, în cer, cine se poate asemăna cu Domnul? Cine este ca Tine între fiii lui Dumnezeu?
- Dumnezeu este înfricoşat în adunarea cea mare a sfinţilor, şi de temut pentru toţi cei ce stau în jurul Lui.
- Doamne, Dumnezeul oştirilor, cine este puternic ca Tine, Doamne! Şi credincioşia Ta Te înconjoară.
- Tu îmblînzeşti mîndria mării; cînd se ridică valurile ei, Tu le potoleşti.
- Tu ai zdrobit Egiptul ca pe un hoit, ai risipit pe vrăjmaşii Tăi prin puterea braţului Tău.
- Ale Tale sunt cerurile şi pămîntul, Tu ai întemeiat lumea şi tot ce cuprinde ea.
- Tu ai făcut miazănoaptea şi miazăziua; Taborul şi Hermonul se bucură de Numele Tău.
- Braţul tău este puternic, mîna Ta este tare, dreapta Ta este înălţată.
- Dreptatea şi judecata sunt temelia scaunului Tău de domnie; bunătatea şi credincioşia sunt înaintea Feţei Tale.
- Ferice de poporul, care cunoaşte sunetul trîmbiţei, care umblă în lumina Feţei Tale, Doamne!
- El se bucură neîncetat de Numele Tău, şi se făleşte cu dreptatea Ta.
- Căci Tu eşti fala puterii lui; şi, în bunăvoinţa Ta, ne ridici puterea noastră.
- Căci Domnul este scutul nostru, Sfîntul lui Israel este împăratul nostru.
- Atunci ai vorbit într-o vedenie prea iubitului Tău, şi ai zis: Am dat ajutorul Meu unui viteaz, am ridicat din mijlocul poporului un tînăr;
- am găsit pe robul Meu David, şi l-am uns cu untdelemnul Meu cel Sfînt.
- mîna Mea îl va sprijini, şi braţul Meu îl va întări.
- Vrăjmaşul nu-l va prinde, şi cel rău nu-l va apăsa;
- ci voi zdrobi dinaintea lui pe potrivnicii lui, şi voi lovi pe cei ce-l urăsc.
- Credincioşia şi bunătatea Mea vor fi cu el, şi tăria lui se va înălţa prin Numele Meu.
- Voi da în mîna lui marea, şi în dreapta lui rîurile.
- El Îmi va zice: Tu eşti Tatăl meu, Dumnezeul meu şi Stînca mîntuirii mele!
- Iar Eu îl voi face întîiul-născut, cel mai înalt dintre împăraţii pămîntului.
- Îi voi păstra totdeauna bunătatea Mea, şi legămîntul Meu îi va fi neclintit.
- Îi voi face veşnică sămînţa, şi scaunul lui de domnie ca zilele cerurilor.
- Dacă fiii lui vor părăsi Legea Mea, şi nu vor umbla după poruncile Mele,
- dacă vor călca orînduirile Mele, şi nu vor păzi poruncile Mele,
- atunci le voi pedepsi fărădelegile cu nuiaua, şi nelegiuirile cu lovituri;
- dar nu-Mi voi îndepărta deloc bunătatea de la ei, şi nu-Mi voi face credincioşia de minciună;
- nu-Mi voi călca legămîntul, şi nu voi schimba ce a ieşit de pe buzele mele.
- Am jurat odată pe sfinţenia Mea: să mint Eu oare lui David?
- Sămînţa lui va dăinui în veci; scaunul lui de domnie va fi înaintea Mea ca soarele;
- ca luna, va dăinui pe vecie, şi ca martorul credincios din cer. (Oprire).
- Şi totuş, Tu l-ai îndepărtat, şi Te-ai mîniat pe unsul Tău;
- ai nesocotit legămîntul făcut cu robul Tău; i-ai doborît şi i-ai pîngărit cununa.
- I-ai prăbuşit toate zidurile, şi i-ai dărîmat toate cetăţuile.
- Toţi trecătorii îl jefuiesc, şi a ajuns de batjocura vecinilor lui.
- Ai înălţat dreapta potrivnicilor lui, ai înveselit pe toţi vrăjmaşii lui,
- ai făcut ca ascuţişul săbiei lui să dea înapoi, şi nu l-ai sprijinit în luptă.
- Ai pus capăt strălucirii lui, şi i-ai trîntit la pămînt scaunul de domnie;
- i-ai scurtat zilele tinereţii, şi l-ai acoperit de ruşine. (Oprire)
- Pînă cînd, Doamne, Te vei ascunde fără încetare, şi-Ţi va arde mînia ca focul?
- Adu-ţi aminte ce scurtă este viaţa mea, şi pentru ce nimic ai făcut pe toţi fiii omului.
- Este vreun om care să poată trăi şi să nu vadă moartea, care să poată să-şi scape sufletul din locuinţa morţilor?
- Unde sunt, Doamne, îndurările Tale dintîi pe care le-ai jurat lui David, în credincioşia Ta?
- Adu-ţi aminte, Doamne, de ocara robilor Tăi, adu-ţi aminte că port în sîn ocara multor popoare;
- adu-Ţi aminte de ocările vrăjmaşilor Tăi, Doamne; de ocările lor împotriva paşilor unsului Tău!
- Binecuvîntat să fie Domnul în veci! Amin! Amin!
|
|
|
|