|
2 Corinteni 2
- Am Hotărît, deci, în mine, să nu mă întorc la voi cu întristare.
- Căci, dacă vă întristez, de la cine să mă aştept la bucurie, dacă nu de la cel întristat de mine?
- Şi v-am scris cum v-am scris, ca, la venirea mea, să n-am întristare din partea celor ce trebuiau să-mi facă bucurie; şi sunt încredinţat, cu privire la voi toţi, că bucuria mea este bucuria voastră a tuturor.
- V-am scris cu multă mîhnire, şi strîngere de inimă, cu ochii scăldaţi în lacrămi, nu ca să vă întristaţi, ci ca să vedeţi dragostea nespus de mare pe care o am faţă de voi.
- Dacă a fost cineva o pricină de întristare, nu m-a întristat numai pe mine, ci pe voi toţi; cel puţin în parte, ca să nu spun prea mult.
- Este destul pentru omul acesta pedeapsa, care i-a fost dată de cei mai mulţi;
- aşa că acum, este mai bine să-l iertaţi, şi să-l mîngîiaţi, ca să nu fie doborît de prea multă mîhnire.
- De aceea, vă rog, să vă arătaţi iarăşi dragostea faţă de el;
- căci v-am scris şi cu gîndul ca să vă pun la încercare şi să văd dacă sunteţi ascultători în totul.
- Dar pe cine iertaţi voi, îl iert şi eu. În adevăr, ce am iertat eu, dacă am iertat ceva-am iertat pentru voi, în faţa lui Hristos,
- ca să nu lăsăm pe Satana să aibă un cîştig de la noi; căci nu suntem în neştiinţă despre planurile lui.
- Cînd am ajuns la Troa pentru Evanghelia lui Hristos, cu toate că mi se deschisese acolo o uşă în Domnul,
- n-am avut linişte în duhul meu, fiindcă n-am găsit pe fratele meu Tit; de aceea, mi-am luat ziua bună de la fraţi, şi am plecat în Macedonia.
- Mulţămiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă în Hristos, şi care răspîndeşte prin noi în orice loc mireasma cunoştinţei Lui.
- În adevăr, noi suntem, înaintea lui Dumnezeu, o mireasmă a lui Hristos printre cei ce sunt pe calea mîntuirii şi printre cei ce sunt pe calea pierzării:
- pentru aceştia, o mireasmă de la moarte spre moarte; pentru aceia, o mireasmă de la viaţă spre viaţă. Şi cine este deajuns pentru aceste lucruri?
- Căci noi nu stricăm Cuvîntul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulţi; ci vorbim cu inimă curată, din partea lui Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu, în Hristos.
|
|
|
|