|
Luca 18
- Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat, şi să nu se lase.
- El le-a zis: Într-o cetate era un judecător, care de Dumnezeu nu se temea şi de oameni nu se ruşina.
- În cetatea aceea era şi o văduvă, care venea des la el, şi-i zicea: Fă-mi dreptate în cearta cu pîrîşul meu.
- Multă vreme n-a voit să-i facă dreptate. Dar în urmă, şi-a zis: Măcar că de Dumnezeu nu mă tem şi de oameni nu mă ruşinez,
- totuş, pentru că văduva aceasta mă tot necăjeşte, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul.
- Domnul a adăogat: Auziţi ce zice judecătrul nedrept?
- Şi Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Lui, care strigă zi şi noapte către El, cu toate că zăboveşte faţă de ei?
- Vă spun că le va face dreptate în curînd. Dar cînd va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pămînt?
- A mai spus şi pilda aceasta pentru unii care se încredeau în ei înşişi că sunt neprihăniţi, şi dispreţuiau pe ceilalţi.
- Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era Fariseu, şi altul vameş.
- Fariseul sta în picioare, şi a început să se roage în sine astfel: Dumnezeule, Îţi mulţămesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari sau chiar ca vameşul acesta.
- Eu postesc de două ori pe săptămînă, dau zeciuială din toate veniturile mele.
- Vameşul sta departe, şi nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer; ci se bătea în piept, şi zicea: Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!
- Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a pogorît acasă socotit neprihănit decît celalt. Căci oricine se înalţă, va fi smerit; şi oricine se smereşte, va fi înălţat.
- I-au adus şi nişte copilaşi, ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii, cînd au văzut lucrul acesta, au certat pe aceia care-i aduceau.
- Isus a chemat la Sine pe copilaşi şi a zis: Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu-i opriţi; căci Împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca ei.
- Adevărat vă spun că, oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu nici un chip nu va intra în ea.
- Un fruntaş a întrebat pe Isus: Bunule Învăţător, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?
- Pentru ce Mă numeşti bun? i-a răspuns Isus. Nimeni nu este bun decît Unul singur: Dumnezeu.
- Ştii poruncile: Să nu preacurveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta.
- Toate aceste lucruri I-a zis el le-am păzit din tinereţea mea.
- Cînd a auzit Isus aceste vorbe, i-a zis: Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai, împarte la săraci, şi vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino şi urmează-Mă.
- Cînd a auzit el aceste cuvinte, s-a întristat de tot; căci era foarte bogat.
- Isus a văzut că s-a întristat de tot şi a zis: Cît de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii!
- Fiindcă mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului, decît să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.
- Cei ce-L ascultau, au zis: Atunci cine poate fi mîntuit?
- Isus a răspuns: Ce este cu neputinţă la oameni, este cu putinţă la Dumnezeu.
- Atunci Petru a zis: Iată că noi am lăsat totul, şi Te-am urmat.
- Şi Isus le-a zis: Adevărat vă spun că nu este nimeni, care să-şi fi lăsat casa sau nevasta sau fraţii sau părinţii sau copiii, pentru Împărăţia lui Dumnezeu,
- şi să nu primească mult mai mult în veacul acesta de acum, iar în veacul viitor, viaţa veşnică.
- Isus a luat cu Sine pe cei doisprezece, şi le-a zis: Iată că ne suim la Ierusalim, şi tot ce a fost scris prin prooroci despre Fiul omului, se va împlini.
- Căci va fi dat în mîna Neamurilor; Îl vor batjocori, Îl vor ocărî, Îl vor scuipa;
- şi, după ce-L vor bate cu nuiele, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.
- Ei n-au înţeles nimic din aceste lucruri: căci vorbirea aceasta era ascunsă pentru ei, şi nu pricepeau ce le spunea Isus.
- Pe cînd Se apropia Isus de Ierihon, un orb şedea lîngă drum şi cerşea.
- Cînd a auzit norodul trecînd, a întrebat ce este.
- I-au spus: Trece Isus din Nazaret.
- Şi el a strigat: Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!
- Cei ce mergeau înainte, îl certau să tacă; dar el ţipa şi mai tare: Fiul lui David, ai milă de mine!
- Isus S-a oprit, şi a poruncit să-l aducă la El; şi, după ce s-a apropiat, l-a întrebat:
- Ce vrei să-ţi fac? Doamne a răspuns el să-mi capăt vederea.
- Şi Isus i-a zis: Capătă-ţi vederea. Credinţa ta te-a mîntuit.
- Numaidecît, orbul şi-a căpătat vederea, şi a mers după Isus, slăvind pe Dumnezeu. Tot norodul, cînd a văzut cele întîmplate, a dat laudă lui Dumnezeu.
|
|
|
|